Sunt un fizician convertit în tot felul de ocupații care nu au legătură cu fizica dar au, toate, legătură cu oamenii.  Iar ca fizician cunosc bine dualitatea determinism-întâmplare.

Convingerea mea e un compromis: viața noastră este predestinata dar nu într-un fir subțire ci mai degrabă într-un fel de… tub. Posibilitățile noastre se grupează într-un clopot al lui Gauss. Uneori traversam experiențe cu o probabilitate extreme de mica de apariție, si asta ne schimba fundamental viața.

De la primul meu job după terminarea facultății (la peste 500 km de București și peste 600 de locul nașterii mele) la un seminar de contact in Birmingham, o serie de evenimente… ca să zic așa… de la marginea clopotului lui Gauss mau adus unde sunt acum. Cu o familie frumoasă și un morman de împliniri profesionale care, deși nu foarte vizibile și promovate, îmi aduc bucurie în fiecare zi.

Pe Dana o cunosc de aproape 20 de ani și este unul din oamenii care nu încetează niciun moment să mă inspire. Am fost tristă că nu am reușit să mă alătur la edițiile anterioare ale ”Scolii de vară pentru adolescenții de la țară” și m-am bucurat că anul acesta am putut fi cu ea și frumoasa ei echipă. Iar contactul cu tinerii participanți a fost o revelație pentru mine, atât în interior – mi-am dat seama că pot lucra cu copii de 14 ani, deși n-am mai făcut asta de foarte multă vreme – cât și în exterior – mi-a confirmat credința că tinerele generații sunt foarte mișto și mi-a dat energie să mă lupt cu oricine afirmă contrariul! De aceea am ales să susțin proiectul Danei.

Vino alături de mine și ajută-ne să construim, pentru 15-20 de copii din medii dezavantajate, acel eveniment cu o probabilitate foarte mică de apariție, acea margine de clopot Gauss care le poate schimba fundamental viața!